Etapa care a avut loc în această dimineață face parte din procesul liturgic și administrativ specific canonizării noilor sfinți ai Bisericii noastre, deshumarea fiind un moment important în rânduiala de cinstire a sfinților.
După deshumare, sfintele moaște au fost așezate în câteva lădițe special pregătite și au fost duse la Catedrala veche „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” pentru o scurtă rugăciune.
La final, Preasfințitul Părinte Veniamin și-a exprimat bucuria și recunoștința pentru participarea la acest eveniment binecuvântat:
De foarte multe ori, Sfânta Blandina era cea care îi încuraja pe ceilalți. Ea trecuse prin foarte multe greutăți și știa neputințele oamenilor, se străduia să-i ajute, făcea colecte pentru a ajuta pe cei cu mulți copii sau aflați în situații foarte dificile, oamenii având foarte mare încredere în ea și dându-i câte un pomelnic ca să se roage pentru ei sau ca să ducă pomelnicul la Sfânta Parascheva. Din viața ei reținem faptul că Sfânta Parascheva s-a arătat din mai multe ori și i-a îndeplinit rugăciunile. A aflat de la Sfânta ceea ce avea să se întâmple, că va fi ocrotită de ea și să nu deznădăjduiască, să meargă și să facă lucrarea lui Hristos. […] În această zi de mare bucurie duhovnicească pentru Iași, ne rugăm lui Dumnezeu să primească dragostea noastră și să ne îndrume și nouă pașii prin viață, ca asemenea Sfintei Mărturisitoare Blandina, să rămânem statornici în credință în orice împrejurare, să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile și darurile pe care le revarsă asupra noastră, dar mai ales să fim păstrători ai valorilor credinței noastre ortodoxe, pentru că astfel menținem legătura cu Dumnezeu, cu cei din comunitatea noastră, cu sfinții, cei care sunt casnicii Lui. Mulțumesc Înaltpreasfințitului Părinte Teofan pentru binecuvântarea și dragostea pe care ne-a arătat-o ca să fim prezenți la acest moment de mare bucurie duhovnicească, mulțumesc Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul pentru bucuria și dragostea de a fi astăzi împreună, mulțumim și dumneavoastră, preoților, călugărilor, maicilor, credincioșilor, care ne arătați dragostea și evlavia pe care o aveți față de sfinții noștri români, care lucrează în chip minunat și ne arată că Domnul ocrotește poporul român și țara noastră.
Sfânta Blandina a fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2025, alături de alte 15 sfinte femei românce cu viață sfântă. Proclamarea generală a canonizării lor a avut loc anul acesta, la Catedrala Patriarhală, în data de 6 februarie.
Proclamarea locală a canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina va avea loc dumincă, 17 mai, la Catedrala Mitropolitană din Iași, și pe 23 mai, la Chișinău.
Pildă de sfințenie în vremuri de încercare
S-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grășeni din Basarabia, în familia preotului Zaharia Popovici și a preotesei Serafima. Încă din copilărie a participat activ la viața liturgică a Bisericii. A urmat studiile necesare pentru a deveni învățătoare și s-a căsătorit, în 1926, cu inginerul Gheorghe Gobjilă, împreună cu care a avut un fiu, Vladislav. Viața liniștită a familiei a fost zdruncinată de ocupația sovietică a Basarabiei din 1940, care a dus la deportarea cuplului în Siberia, într-un calvar de 15 ani de suferință. În Siberia, Mama Blondina a cunoscut foametea, nedreptățile detenției și munca silnică. În lagăr a fost întărită în credință de călugărițe și femei evlavioase, care au încurajat-o în momentele de cumpănă, mai ales după moartea soțului său. A ieșit din detenție slăbită și îmbătrânită înainte de vreme, dar cu inima neclintită în credința în Hristos. După moartea mamei sale, a primit vestea că fiul ei trăia și lucra în România, fapt ce i-a adus alinare.
În 1957 a ajuns în România, dar confruntarea cu o societate secularizată a continuat și aici. Fiul și nora sa, ostili credinței, i-au impus să aleagă între Dumnezeu și familie. Mama Blondina a ales fără ezitare credința, rămânând fără adăpost și ajungând la Iași, unde și-a găsit sprijin la o familie creștină. A devenit o prezență discretă dar statornică la Catedrala Mitropolitană din Iași, dedicându-și timpul rugăciunii, traducerii sau transcrierii de acatiste și ajutorării celor în nevoi.
În pofida greutăților, nu a încetat niciodată să slujească lui Hristos. Devenise cunoscută în rândul clericilor și credincioșilor ieșeni pentru viața sa de jertfă și curăție sufletească. A fost judecată de unii pentru viața smerită pe care o ducea, însă ea răspundea cu seninătate: „Mie nu îmi este rușine să spăl picioarele Mântuitorului Hristos”. A lăsat în urma sa caiete cu însemnări despre perioada exilului, pe care le-a încredințat spre publicare.
Sfânta Mărturisitoare Blandina a trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971. În ziua înmormântării, zeci de preoți, monahi, credincioși și oameni simpli au venit să-i aducă un ultim omagiu.
